| LDR |
03523nx a22003493 |
| 001 |
31502 |
| 009 |
Speranţia, Theodor Dimitrie |
| 101 |
$a
Română
|
| 102 |
$a
RO
$a
RO
|
| 102 |
$a
Română
|
| 200 |
$a
Speranţia
$b
Theodor Dimitrie
|
| 330 |
$a
scriitor
|
| 330 |
$a
folclorist
|
| 340 |
1
#
$a
Data naștere: 4 mai 1856
|
| 340 |
1
#
$a
Loc naștere: Iaşi
|
| 340 |
2
#
$a
Data deces: 9 martie 1929
|
| 340 |
2
#
$a
Loc deces: Bucureşti
|
| 340 |
$a
A urmat şcoala primară la Hîrlău şi Tg. Frumos, după care a frecventat cursurile Seminarului de la Socola. A devenit, apoi, student al Universităţii "Al.I. Cuza", înscriindu-se pentru început la Facultatea de Ştiinţe, pe care a părăsit-o după un an, dedicîndu-se studiului filosofiei. În 1887 obţine titlul de doctor în filosofie şi litere al Universităţii de Stat din Liège, cu o teză despre teatrul antic.
|
| 340 |
$a
Sintetizînd activitatea desfăşurată de Th. D. Speranţia de-a lungul întregii sale vieţi, rezultă trei direcţii distincte şi, în acelaşi timp, întrepătrunse: colectarea anecdotelor care circulau în timpul său, realizarea unui muzeu etnografic românesc şi crearea teatrului sătesc, adică introducerea reprezentaţiilor teatrale la sate, crearea unei literaturi teatrale adecvate şi organizarea reprezentaţiilor date chiar de săteni. În toate aceste direcţii, a avut realizări meritorii.
|
| 340 |
$a
Întors în ţară, a fost profesor de limba română la Liceul "Matei Basarab", Şcoala Superioară de Război şi Liceul particular "Sfîntul Gheorghe" din Bucureşti. De asemenea, a fost profesor de literatură dramatică la Academia de Artă din Capitală. Cooptat în redacţia publicaţiei "Revista Nouă", condusă de B.P. Hasdeu, el se relevă ca o personalitate de anvergură.
|
| 340 |
$a
A publicat o serie de biografii: Veniamin Costache (1888), Ienăchiţă Văcărescu, Tadeu Hasdeu, Costache V. Carp şi Anton Pann (1889) şi Costache Negruzzi (1890). În 1889 îşi publică primul volum de Anecdote populare, căruia i-au urmat altele, cu diferite denumiri. Seria operelor complete conţine opt volume masive, din care ultimele se intitulează: Anecdote nouă şi Anecdote proaspete.
|
| 340 |
$a
Paralel, a mai publicat un volum de Proză, conţinînd basme şi amintiri, altul, cu schiţe şi amintiri, intitulat Popa cel de treabă, şi un volum de teatru, Mama soacră. Un alt gen cultivat de Th. D. Speranţia a fost literatura pentru copii.
|
| 340 |
$a
A redactat primul curs de literatură populară din folcloristica noastră. De altfel, nu era decât un mod de a-şi manifesta convingerile, ce pledau pentru o artă cultă care să nu fie ancorată în tradiţie, dar să nu ocolească inovaţia. Să nu uităm că a făcut parte din grupul revistei "Literatura şi arta română" (1896-1910) - condusă de N. Patraşcu.
|
| 340 |
$a
membru corespondent al Academiei Române (1891)
|
| 340 |
$a
"Contemporanul" (condusă de Ioan Nădejde, care îi era văr primar), "România jună", "Boamba", "Basarabia", "Revista nouă"
|
| 340 |
$a
Adevăratul debut, cu versuri, l-a făcut colaborînd la o Carte de citire, concepută de institutorul ieşean N. Georgescu.
|
| 356 |
$a
Bucureşti
|
| 400 |
$a
Nădejde
$b
Th. D.
|
| 640 |
1
#
$f
4 mai 1856#
$e
Iaşi
|
| 640 |
2
#
$i
9 martie 1929#
$e
Bucureşti
|
| 801 |
0
$a
RO
$b
BMON
$c
20161208
|
| 810 |
$a
Gloria Lăcătuşu "Zăpezile calde", Iaşi, Editura Junimea, 1979, p.111-118
|
| 810 |
$a
www.evenimentul.ro/articol/un-mare-om-de.html
|
